sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Sa vorbim..



Sa vorbim despre sanse,despre iubire,despre ziua de azi,nu de cea de maine,de cea de azi.Azi conteaza,eu contez si tu...Lumea-nu.
Hai sa vorbim despre toate noptile nedormite gandindu-te doar la el,despre toate lacrimile varsate fara rost de prea multa iubire,de prea multa suferinta sau de frica de a nu il pierde.
Hai sa vorbim despre sentimente,despre drumuri separate,despre drumuri ce cauta o iesire.
Vrei sa vorbim?hai te rog asculta-ma...e prima data cand scriu ca sa nu plang si nu scriu plangand.Asa...ma asculti?Stai comod,relaxeaza-te,e pauza mea de vorba, pauza mea de tigara de litere aprinse,am dat scrum de amintiri pe covor...dar,lasa, se spala, se duce, ca intotdeauna, nici urma nu va mai ramane,sper doar sa nu il fi ars ca atunci nu as mai putea sa il fac ca nou,doar sa il carpesc.Tu ce zici?S-ar vedea,nu?culoare diferita si materialul...nu se potrivesc,imi trebuie unul nou, un covor nou, dar nu pot sa il arunc pe cel vechi...il mai pastrez, se mai intampla sa fi neglijent, asta nu inseamna ca trebuie sa il schimb...Am dreptate,nu?e mai frumos asa, ca imi voi aminti mereu de ziua asta, ziua in care te-am indemnat sa vorbim,de fapt sa ma asculti si mereu voi vedea acolo o mica urma din ziua asta, arsura mica de amintiri de pe covorul ala ca inima mea.
Si zici ca ma asculti?Am deviat de la subiect...Iarta-ma...vorbeam de pauza mea de vorba,ah,cat am aberat.Fii atent...sti ca nu stiu sa traiesc singura,sti ca am nevoie de tine...nu profita de asta ca mi-e frica,da,mi-e frica.Si sti de ce mi-e cel mai frica?Ca nu ne vom pastra,asa frumosi cum suntem,mi-e frica sa nu iti simt mana in mana mea,mi-e teama ca am sa dispar intr-o zi,dar nu din viata, ci din inima ta.Sunt lasa?Crezi?poate...dar mi-e frica...ia-ma de mana si va fi bine.Ma asculti sau ai adormit?esti dulce cand dormi si imi place sa te privesc,am facut-o de atatea ori...dar vreau sa ma asculti,sa stiu ca intelegi.Sunt aici,langa tine.am simtit cand ai tresarit,stai linistit,nu te agita,sunt aici,langa tine,n-am sa plec,nu inca.mai stau pe aici...vorbim despre ani deja.Avem vechime.Suntem tari si vom invinge.Ma crezi?Ma auzi?
Stai,stai sa vorbim...
S-a terminat pauza?bine...plec,dar sa ma astepti.Promiti?
Ma intorc la gandurile mele si tac...as vrea sa mai vorbesc,mai am de zis,mai sunt inca multe de zis,dar tac...nu vreau sa te sperii.Vreau ca data viitoare sa vorbesti tu.O sa te ascult si ai promis ca ma astepti.Oare ma astepti?Oare tu ai auzit si ai inteles tot ce am zis eu?Mi-e frica...mi-e frica sa vad daca ma astepti asa cum ai zis,dar ma uit catre tine...Ma trec fiori...Daca nu esti?Daca s-a terminat?Daca nu ne mai putem iubi?Daca imi spui ca vrei sa iti fiu prietena doar?Imi iese inima din piept,ridic privirea dar am ochii inchisi...Ma rog!Da Doamne sa fie acolo...Zambesc si incerc sa imi inghit lacrimile...nu e.Si-a dat seama ca nu sunt pentru el.Am vorbit degeaba...Nu m-a inteles.Dau sa plec cu scrumul ala ce mi-a ars inima,si care o sa imi aminteasca pe veci de ziua asta.Poate ma astepti in prag,dar nu,mai bine nu mai sper.Daca va fi sa fie ,va fi oricum.Dupa un pas,ma strigi si ma intorc,alergi spre mine si imi intinzi un buchet de flori,ma iei de mana,imi atingi buzele facundu-mi semn sa tac,si imi soptesti,"hai sa vorbim...".Si mergem impreuna,nu stiu incotro si nici nu imi pasa,dar vreau sa te ascult.Nu am vorbit degeaba si m-ai inteles.Miros trandafirii si imi spun:...Sa vorbim...

vineri, 25 decembrie 2009

Craciun -bilant de sfarsit de an


A venit iar Craciunul, m-am facut mica sub brad si caut printre amintirile mele de copil...Vreau o minune, vreau sa sper intr-o minune si sa cred iar,da,sa cred iar in miracole, in Mos Craciun, in magia primei ninsori, in iubire...
Perioada mea preferata din an e aici,perioada in care vad unde si cat am gresit,cat am dat si cat am primit...

Si ce pot spune?


-am iubit
-am plans
-am iertat
-am invatat 
-am gresit
-am regretat
-am suferit
-am trait :X
-am daruit 
-am asteptat
-am uitat

Ce mi s-a intamplat in anul acesta? 

-am trait o poveste de iubire superba
-mi-am implinit toate dorintelele
-am crescut
-am invatat sa trec peste probleme,sa le infrunt si sa cred in continuare in acelasi vis

- am fost dezamagita mai tare ca niciodata
-mi s-a rupt inima,am adunat bucati, a curs sange dar am continuat sa traiesc si sa sper in minunea mea, in iubirea ce stiu sigur ca ma asteapta


Acum stiu...Nu sunt buna,nu sunt nici rea ,dar sunt buna pt ca:

-am invatat din greseli
-m-am mai maturizat un pic
-am dat tot atunci cand am iubit
-am renuntat la regrete
-am invatat sa iert din suflet
-am descoperit ca sunt puternica
-am invatat sa cred in mine si in propriile forte
-am aflat ca merit sa tind catre mai mult
-mi-am tinut aproape prietenii
-am luptat fara limite pt visul meu de iubire

Am aflat ca:

-prietenii adevarati sunt cei care te asculta si nu te lasa sa fi trist
-ca parintii vad dincolo de aparente si stiu dincolo de privirea mea ca am o inima ranita
-am aflat ca oamenii la care ma astept mai putin sunt cei care imi sunt alaturi
-ca si altii cred cu tarie in mine
-am aflat ca sunt puternica

Ce imi doresc de la noul an:

-sa iubesc ,nu ma pot satura de iubire desi sufar
-sa mai invat si sa mai cresc
-sa nu fac nimic din ce as putea regreta
-sa respect mai mult persoanele de langa mine
-sa imi pretuiesc mai mult parintii si prietenii
-sa nu am ce sa regret
-sa fiu mai puternica,din ce in ce mai puternica
-sa ma fac iubita si respectata
-sa fiu mai atenta la ce alegerile pe care le fac
-sa nu mai cunosc indoiala
-sa am parte de un raspuns la fiecare intrebare
-la final sa ma uit in urma si sa spun: "Da, a meritat fiecare sacrificiu."

A trecut un an si o data cu el , a trecut un Craciun, un revelion, Un paste, 2 aniversari, o onomastica, un concediu la mare, mii de mesaje si de minute vb la telefon, toate cu El. Au trecut primul sarut, atatea strangeri de mana, atatea soapte, vorbe, gesturi si atingeri.A trecut un an ,un an frumos, un an in care am fost fericita, poate cea mai fericita dar...acum nu stiu daca fericirea mea a fost reala , daca am fost fericita datorita unor lucruri si sentimente adevarate sau din cauza unor minciuni ce au sunat atat de frumos...
A trecut un an, un an de cand te iubesc tot pe tine, a trecut un an de cand mi-ai zis prima data te iubesc, a trecut un an de cand am crezut ca TU nu ma vei face sa sufar, ca TU nu ma vei dezamagi si ca TU nu ma vei minti. Am crezut prea mult si nu a fost sa fie.
Voiam un miracol de Craciun, voiam si inca vreau iubire...
A trecut un an atat de repede incat nici nu am avut timp sa imi dau seama.TE IUBESC!
Va mai veni Mosul si la anul si va mai fi Craciun si poate ninsoare va lua cu ea si dezamagirea...va mai fi un an si voi mai fi fericita si poate de data asta va fi adevarat.Merit...,stiu.
Tuturor celor ce sunt parte a sufletului meu va urez un sincer, La multi ani!



luni, 30 noiembrie 2009

Ochii de zahar brun


Pierdut in noiane de lumina,lumina lui risipita in valuri de iubire in ochii ei de zahar brun.
Jeleu de dragoste consumata in doi, disparut dintr-o clipire.Inrauriri de vorbe soptie, dar lasate pe-o ultima clipa.
Zbucium revarsat noapte de noapte pe-o fata de perna brodata de lacrimi, zambete tremurate zugravite pe geamuri murdare acum, iubire trecuta sau nu, uitata sau nu intr-un cufar cu cheia pierduta.
Vapori de parfum pe tesaturile vietii, urme de ruj pe un guler scrobit, pe-o mana stangace, pe niste buze umede inca,...doar urme
Culori impletite in cununi, culori imbinate in jucause nuante, el si ea uniti in acelasi pumn mic.
Inelul primit in dar, stralucind pe noptiera pe are nu din intamplare ea l-a uitat, dar pe care praful si uitarea il ocoleau cu grija si rabdare.
Fantani de ciocolata si valuri intregi ce zdrobesc sub greutatea lor capsunile ca pe cele mai fragede buze, ca pe buzele ei sub buzele lui arzatoare.
Casa e pustie si oarba, lasata fara lumina topita zi de zi in ochii ei de zahar brun,ce formau acadele in spirala, acadele bicolore.
...Si el gasindu-se in patul gol, cu pieptul gol si sufletul pustiu, si el, aici fara tine, fara parfumul tau de zmeura si fara ochii tai luminosi, doar cu inelul ce ti-a mangaiat mana si perna ce ti-a supt lacrimile ca pe un dar de pret.
Culorile s-au dus, la fel si tot ce-a fost dulce ca si iubirea dintre voi, ca si lumina, licarirea, stralucirea, topita toata in ochii ei de zahar brun.

marți, 14 iulie 2009

Iubeste-ma!


Ne nastem din iubire si traim cu ea,pentru ea.Ne simtim usori,liberi si totodata fericiti.Ne daruim cu totul si uitam de noi,ne imbatam cu parfumul dragostei si ne delectam cu gustul ei dulce.
Suntem creati pentru iubire,e o voce in noi ne indeamna sa simtim dragostea in orice fel ar fi ea.Nu exista om care nu iubeasca:iubirea fata de sine,fata de Dumnezeu,iubirea de parinti,de parteneri de viata,de rude sau de simple obiecte. Iubim,traim,respiram si iar iubim.Ne vrem iubiti si dorim sa iubim.
Cand iubirea nu face parte din viata ta iti vine sa strigi :”IUBESTE-MA!”.
Iubeste-ma pentru ca exist!Iubeste-ma pentru ca mi-e frica de lume si de noi!Iubeste-ma pentru simplul fapt ca sunt eu!Nu incerca sa ma intelegi,…IUBESTE-MA!
Iubeste-ma si atunci cand iti cer sa nu o faci pentru ca atunci imi doresc cu ardoare iubirea ta!Iubeste-ma mai mult atunci cand sunt trista si te alung pentru ca atunci am nevoie cu adevarat de tine!Iubeste-ma cand merit mai putin pentru ca atunci am cea mai mare nevoie!
Iubirea nu are definitie si nu poate fi explicata prin ecuatii simple sau relatii matematice,iubirea se simte,stii ca e acolo fara a fi nevoie sa o explici,fara sa vrei emani dragoste si inima iti e imbatata de fericire.
Ca si mersul sau vorbitul,iubirea nu se invata,ne nastem cu ea si murim cu ea sau ”murim” o data ce ea dispare. Romancieri,prozatori,poeti sau simpli oameni au incercat secole de-a randul sa dea glas sentimentelor nutrite de ei isisi,insa sentimentele sunt unice si iubirea nu are nevoie de explicatie tocmai pentru ca toti o cunoastem si o simtim.
Iubirea este unul din marile mistere ale lumii,este una dintre cele mai tainice si naturale forme ale existentei.
De aceea spun : IUBESTE-MA!

miercuri, 7 ianuarie 2009

Eu si Tu (despre prima dragoste)


Eu si Tu ...doi copii,Noi doi...doar soare.Tin minte ca era lumina si caldura in ziua cand te-am cunoscut,zambeai asa frumos la cer,era aprilie si iarba cruda ne gadila usor pe talpi si mirosul dulce al florilor ne gadila suav.
Eu imi imaginam ca sunt un fluture,iar Tu ziceai ca esti o libelula..un fluture,o libelula cantand...Apoi stiu ca mi-ai dat o pietricica,ziceai ca e norocoasa,dar cred ca m-ai mintit pentru ca am pierdut-o si ce noroc e acela care te pierde sub crengute de alun?...
Tu spuneai ca esti o ghinda,Eu ma gandeam ca as fi un nuc,...o ghinda ocrotita de un nuc.Eu am cazut,iar tu m-ai ajutat sa ma ridic,acum se parea ca nucul ar fi ocrotit de o ghinda.Imi placea tare mult jocul ce acum pare fantasmagoric,dar stiu ca atunci credeam inca in povesti.
Eu si Tu dansam sub luna,era deja tarziu,dar era frumos si nu ma induram sa plec.
Ma gandeam ca as fi o stea,tu radeai stiind ca luna ma lumina...o luna dadea lumina unei stele.
...Dar nu stiu cum,in ce fel fara inteles ai plecat,acum Eu si Tu nu mai inseamna Noi...Te-am cautat apoi seara de seara pe umbrele livezii,in luna,in ghinde si chiar am capturat o libelula.Acum nu mai sunt nici fluture,nici nuc,nici stea...acum sunt doar Eu,Tu nu si nici copil nu mai sunt fara Tine,caci vezi...timpul a trecut...,ziua in care te-am cunoscut a fost o viata po
ate...