Ingeri isi ineaca amarul
Tristi si goi pe-un tarm de mare…
Cu haine zdrentuite, marinarul
Isi ascunde ochii de soare
Fara speranta intr-o lume uitata
Ingerii se urca in barca cea sparta
Vor sa plece cat mai departe,
Unde sa nu fie judecati decat dupa fapte.
Departe, pe un cer ca de sticla,
Zgariat de o biata randunica,
Un inger trist coboara,
Isi uraste viata pentru a mia oara.
Spune ca s-a saturat de tot,
Plange, dar se urca la loc.
Soarele pierise si ceata il imbratisa,
Acum mai mult ca niciodata, nu mai vroia
Tot ce traia
Se arunca in mare
Si moare…
Fara pic de ajutor;…
Acum vad cat de usor e sa mor…
O aripa se ridica la suprafata,
Ciudat, un pui de lebada capata viata,
Soarele apare dintre nori…
De ce e nevoie de sacrificii pentru a vedea lumea in culori?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu